...

Avem un an si aproape 7 luni. Nu as putea afirma ca a trecut repede cand ma gandesc cat de multe s-au intamplat de cand am nascut-o pe Karla. Si cat de mult s-a schimbat si ea. Incepe sa spuna primele cuvinte, intelege aproape tot ce-i spunem sau cerem si stie sa se faca inteleasa. Intr-un fel sau altul. Daca nu merge cu vorba buna (in limba ei) sau prin semne, mai exista optiunea plansului.
Din pacate s-a imbolnavit in ultima luna de doua ori. Prima data a avut o enteroviroza urata, avea scaunul foarte moale, avea febra si maraia mai tot timpul. Dupa ce am trecut de asta s-a trezit intr-o dimineata ragusita. I-am dat Panadol, dar in loc sa se faca mai bine, a inceput sa tuseasca. Acum ii dam siropel si Nurofen. Speram ca in curand se va face bine.
Ma gandesc cu groaza ca va trebui sa ma intorc la servici peste 5 luni. Avem noroc ca va veni bunica la noi sa stea cu Karla. Initial ne-am gandit la cresa, dar cred ca ar fi fost mult mai greu pentru toti. Asa mergem mai linistiti la servici. Partea cea mai nasoala e, ca in momentul in care incepe sa fie mai usor cu copilul, adica la 2 ani, tebuie sa-l lasi acasa. Tocmai cand s-ar putea odihni si mama.
Oricum este foarte bine la casa. Nu mai trebuie sa fac bagaje de fiecare data cand iesim. Deschidem doar usa si iesim in curte. Nu mai avem nevoie dde scutec de schimb, apa, suzeta, mancarica, jucarii etc. Si nu mai trebuie sa-mi schimb hainele de 2-3 ori pe zi pentru ca iesim din casa. Sa nu mai vorbim de plimbarile zilnice de 2-3 km la Iulius cu caruciorul.